Formatul instructiunilor

  

Pentru a rezolva o problemă, calculatorul trebuie să cunoască în fiecare moment atît operația pe care urmează să o execute, cît și datele care participă în operație. Aceste operații sînt comunicate calculatorului prin intermediul instrucțiunolor.
Instrucțiunea calculatorului reprezintă o succesiune de cifre binare prin care se indică procesorului operația de executat și aplasamentul (locul) operanzilor.
Succesiunea binară respectivă, denumită uneori și cuvint instrucțiune, este împărțită în cîmpuri, fiecare cîmp avînd o semnificație precisă. Numărul și semnificația cîmpurilor poartă denumirea de formatul instrucțiunii.În figura 4.1 sînt prezentate formatele utilizate în calculatoarele moderne:

fig 4.1 Formatul instrucțiunilor cu trei (a), două (b) și o singură adresă (c)

În formatul cu 3 adrese(fig. de mai sus a), adresele sînt specificate explicit. Pentru executarea unei operaţii este necesar ca instrucţiunea să conţină 3 adrese. Primele 2 adrese sînt folosite pentru obţinerea celor 2 operanzi asupra cărora se va efectua operaţia specificată de cîmpul Codul instrcţiunii. Rezultatul operaţiei va fi depus pe adresa specificată de cîmpul Adresă rezultat. Să analizăm un exemplu.Considerăm operaţiile aritmetice egale cu:  01 -adunarea;                                                                                                              02 - scăderea;                                                                                                              03 - operaţia logică ŞI;                                                                                          04 - operaţia logică SAU;                                                                                           Instrucţiunea                                                                                                            
01 100 110 215                                                                                                      
va impune procesorul să adune numerele din locaţiile 100 şi 110 şi să depună suma obţinută în locaţia 215.                                                                                                                                              În formatul cu 2 adrese(fig. de mai sus b), rezultatul obţinut în urma executării se depune pe adresa unuia dintre operanzi. Prin urmare, adresa rezultatului este specificată implicit. De exemplu:Instrucţiunea                                                                                                                                     01 100 110                                                                                                                                     
va impune procesorul să adune numerele din locaţiile 100 şi 110 şi să depună suma obţinută în locaţia 100. Evident, după înscrierea sumei, numărul iniţial din locaţia 100 va fi suprimat.
Formatul cu o singură adresă(fig. de mai sus c) se utilizează în calculatoarele procesul cărora include un registru special, denumit acumulator.În acumulator se păstrează primul operand şi se depune rezultatul executării operaţiei respective. Prin urmare, adresa primului operan şi adresa rezultatului sînt specificate implicit. De exemplu:Instrucţiunea                                                                                                                    01 100                                                                                                                             
va aduna numărul din acumulator cu numărul din locaţia 100, iar suma obţinutăva fi depusă în acumulator. Respectiv, numărul iniţial din acumulator va fi suprimat.